luni, 29 iulie 2013

LUMEA - un eseu de Daniel Roxin



Te-ai născut mereu în mijlocul spectacolului. Cortina se ridică pentru fiecare mască pe care o porți și coboară pentru fiecare mască pe care o înțelegi. Între două roluri, adevărul din tine meditează asupra minciunii care îți dă lecții de viață.

Nu știi la a câta stagiune te afli. Totuși, va trebui să joci din nou? Lumea te-a așteptat cu înfrigurare deși aproape nimeni nu știe cine ești.

În palmele-ți brăzdate de liniile destinului vei găsi semne despre drumurile pe care le-ai făcut sau pe care le-ai mai putea face.

Urmele-ți de lut au despicat timpul; cu un picior în trecut și cu altul în viitor te-ai făcut prea des punte peste tot ce-a contat...

Închide astăzi ochii! Pleoapele vor coborî ca o cortină peste toate rolurile... Uită scenariul, ignoră regia... Atemporal, spiritul tău își va opri curgerea în punctul din care s-a născut întreaga geometrie a lumii.

Daniel Roxin

Ascultă Radio Frecvența Sufletului! Muzică și emisiuni pentru sufletul tău.
http://frecventa-sufletului.ro/  

9 comentarii:

cristi spunea...

Acel punct este centrul Multiversului...in mijlocul si totodata deasupra lui.
Frumos.

Anonim spunea...

Foarte frumos , multumesc !

Anonim spunea...

iti multumim ca ne dezvalui atit de profund sufletul tau frumos

Daniel Roxin spunea...

Si eu va multumesc!

MARIA MANU spunea...

MINCIUNA ESTE O ARMA INVENTATA A LUMII MODERNE.TEMPORAR, GENEREAZA FRICA,UCIDE FRUMOSUL INTERIOR SI EXTERIOR AL FIINTEI UMANE.NU TREBUIE SA NE FIE FRICA,CU NOI ESTE ADEVARUL,ZESTREA NOASTRA GENETICA,SUPERIOARA MINCIUNII,CARE VEGHEAZA VESNIC LA EVOLUTIA POZITIVA A DESTINULUI NOSTRU.MULTUMESC, PENTRU ESEUL MINUNAT.

Doina spunea...

Paragraful 1: Mereu am avut impresia ca ma aflu intr-un moment inoportun, intr-o piesa in care nu-mi este atribuit un rol si ca atare dau totul peste cap.Adevarul meu este de cele mai multe ori diferit de cel al majoritatii celor cu care sunt contemporan la un moment dat. Din acest motiv nu pot fi sigura ca am dreptate.
Paragraful 2: Corect.
Paragraful 3: Posibil...Multe cute au aparut in palme pentru ca le-am pus la munca. Daca nu le-as avea, cum s-ar interpreta asta ?
Paragraful 4: Asta ar avea sens; respect trecutul vazut prin prisma inaintasilor si am incredere in viitorul pe care il imagineaza copiii si adolescentii acestor timpuri si sunt sigura ca il vor si concretiza.
Paragraful 5:Despre scenariul actual,oricum nu-mi amintesc mai nimic;am retinut cateva replici din cateva scene, probabil mai importante.Ce va fi, eee...pare mai degraba improvizatie pentru care e nevoie de talent;talentul de a sti cum sa joci rolul de OM si sincer, nu cunosc multi maestri.
Imi place articolul pentru ca m-a obligat sa-mi raspund la cateva semne de intrebare.Multumesc!

Iulia spunea...

Uneori e mai bine să nu văd şi să nu înţeleg măştile actorilor din jur.
“Voi uita scenariul” şi voi accepta ca " unii dintre ei să se piardă, pentru a le da mai mult preţ celorlalţi." Frumos eseu!

hortenzia spunea...

wooww..eu inteleg mai greu ..ai scris asta cuiva anume?/si eu ziceam mai deunazi ca nu mai recunosc pe nimeni..parca toata lumea are mai multe masti si fete..si masti ale mastilor..si nu stiu daca cineva mai poate descalci asta vreodata!!

Anonim spunea...

Iti voi arata Drumul la care ai visat la fel de mult ca si mine.Am presarat cele mai frumoase flori ,inchide ochii, ...lasa-te ghidat ...Te astept ! :)