marți, 28 septembrie 2010

Călătorie sprâncenată!


M-am privit azi din nou. În oglindă. Cu multă atenţie. Insistent, critic, subiectiv, femeieşte.

Mi-am observat ochii, sprâncenele, bărbia, gura... Şi-am insistat spre frunte. Acolo unde s-au cuibărit poteci agăţate în punţi de puncte sau virgule?!...

Mi s-au imprimat urme de paşi sub ochi, două semne de întrebare în colţurile gurii şi-un stol de mirări peste irişi!...

Mi-am zis, că încă nu e târziu să netezesc potecile dinspre sprâncene sau chiar pe cele dinspre frunte, cu un surâs. Pe cele bătătorite şi îndărădnice de dincolo de frunte... vreau să le uit! Şi pentru asta fac exerciţii din când în când. O (in)flexiune la stânga..., două m(e)asaje la dreapta. Unu(a), doi(două)... Doar că pentru supleţea uitării se exersează zilnic!

Mi-am mai descoperit, ici şi colo, punţi foarte şubrede peste gânduri. Pe acestea le evit cu pudenţă. N-aş vrea ca, din întâmplare, în călătoria mea, să-mi rănesc sau rătăcesc printre ele potecile.

de Lucia Bibarţ

Niciun comentariu: